Am participat la Conferinta Extraordinara a Filialei Bucuresti de anul trecut si apoi la Conferinta Nationala. Am gasit acolo o multime de colegi care se loveau de exact aceleasi probleme – avizare din ce in ce mai dificila, legislatie din ce in ce mai stufoasa, din ce in ce mai mult timp pierdut cu altceva decat proiectare.
Si am mai gasit un Ordin preocupat de orice altceva decat exercitarea profesiei.
De multa vreme suntem condusi, prin rotatie, de orgolii personale, jocuri de culise si principii elastice. De la inaltimea celor care fac reguli doar pentru altii, arhitectii care traiesc din proiectare sunt numiti agresivi, frustrati, agitati. Probabil ca suntem. Iti pierzi putin din seninatate cand lupti corect ca sa-ti pastrezi locul pe piata, indiferent care ar fi el.
Cred in concurenta ca factor de progres sustenabil si in capacitatea pietei de a stabili in mod natural rolul si locul fiecaruia dintre noi, nu in suprareglementare.
Cred in decizii luate in echipa, dupa consultarea celor afectati, nu in dumnezeul de la butoane care stie ce e mai bine pentru noi toti.
Sunt arhitect Monica Iacovenco si candidez la presedintia filialei Bucuresti a Ordinului Arhitectilor fiindca am convingerea ca interesul profesiei de arhitect este crearea unui mediu in care arhitectii sa poata proiecta. Iar pentru asta e nevoie de implicarea celor care profeseaza.